Apariţia şi evoluţia fotografiei în România
Dacă de apariţia fotografiei în lume s-a tot scris şi vorbit, despre evoluţia acesteia în România s-a discutat mai puţin. Astfel vă propun o serie de articole în care vom încerca să cunostem un pic această poveste.
În România secolului al XIX-lea fotografia a fost adusă, utilizată şi dezvoltată drept un meşteşug.
Câteva din numele celor care sau făcut cunoscuţii în această perioadă : Iosif Kliegel, Ioan şi Nestor Heck, P. Heinrich, Iosif Wihelm Weniger, Besenius, Schirer, I. Lentsch, C. Kunemann, Bernard Brand, F. Swiatoniowski, Franchette, A. Schivert, W. Proksch, Veress Ferenc, Tauffer Gyula, Wilhelmine Prinz, Carol Pop de Szathmary, I. Pohlmann, Johann Baumann, Friedrich Binder, Robert Heinrich, Wilhelmine Dorner, Weniger, W. Wollenteit, Otto şi Jean Bielig, L. Letzter, Franz Duschek, M. B. Baer, G. A. Piltz, Eduard Schajer, K. F. Zipser, Johan Gyalay, Friedrich Schiller, Berta Engels, Andreas Reiser, Iulia Herter, Ludwig Angerer, Franz Mandy, M. Schwartz, I Tiedce, Jean Gagel, S. Baumstein, Eduard Feldman, T. S. Fachirow, M. Donner, Wagner Carol.
Primii fotografi au sosit în România anticipând potenţialul financiar datorat modei care urma să se extindă foarte repede dar şi de domeniile în care fotografia era solicitată. Aceştia au ajutat la extinderea noii tehnici în România, realizarea unei vaste documentaţii imagistice.
Posesorii de ateliere fotografice din secolul al XIX-lea, erau preocupaţi de fotografia de portret şi de peisaj, realizată în scop commercial, ăsta fiind datorat şi dificultăţii tehnice ale primelor procedee fotografice şi limitării mobilităţii.
Încep să se afirme şi alţii: Carol Pop de Szathmary, Franz Duschek, Ludwig Angerer, Hestor şi Ioan Heck, Jean Bielig, Emil Fischer sau A. D. Reiser, care devin cronicarii vremii.
Alături de ei este şi Alexandru Bellu care susprinde viaţa saltului, o fotografie aprofundată şi studiată, portrete individuale sau grupuri.
Iar datorită frăţiilor Minovici fotografia pătrunde în mediul ştiinţific, ei fiind promotori ai fotografiei în domeniul medicine legale şi folosirea fotografiei ca instrument de lucru în cercetare.
Carol Pop de Szathmary care este neoficial primul fotograf de război; el a prezentat fotografii de pe frontul războiului în Crimeea (1850), el fiind şi primul fotograf oficial al lui Carol I.
Să nu-l uităm nici pe B. P. Haşdeu şi a sa pasiune pentru domeniul fenomelelor paranormale, într-o epocă care nu era pregătită să înţeleagă asta.
Deşi o parte din materialele acelor vremuri au fost distruse, în arhivele marilor biblioteci încă se păstrează material fotografic care ne spune o istorie în imagini cu ostilităţi, trume, bucurii, momente bune şi rele, istorii mărunte sau de mare însemnătate, personale sau publice.
Sfârşitul secolului al XIX-lea marchează apariţia “fotografiei de amator” şi a primelor asociaţii, cluburii fotografice, care întâi vor fi atraşi de fotografia de peisaj apoi încet dezoltandu-se portretul, eseul, reportejul, scena de gen.
În România ca şi în afara acesteia avântul fotografiei de amator s-a datorat perfecţionării aparaturii fotogafice, a materialelor fotosensibile şi a simplificării procedeelor de lucru.
Primul război mondial este poate momentul final al perioadei istorice de implementare, utilizare şi dezvoltare a fotografiei secolului al XIX-lea, remarcându-se în mod special putem spune chiar exclusive fotoreporterii periodicele vremii.
În perioada interbelică se definesc două tendinţe: fotografia de amator şi cea profesionistă.
Fotografii amator după cum spuneam constituie grupuri, cluburi sau asociaţii.La 16 decembrie 1934 este constituită Asociaţia Fotogrfilor Amatori (FAR), care editează şi propria revistă din 1935 până în 1941. Asociaţia Artiştilor Fotografia continuă principiile acestia din 1954 când este constiuita.
Fotografii profesionişti realizează asociaţii după modelul breslelor de odinioară, un exemplu este Uniunea Fotografilor din România (înfiinţată în 1924) care avea şi ea o revistă numită” Fotograful”
Între cele două grupuri au existat desigur tensiuni, în principal în legătură cu împărţirea clienţilor şi cine are dreptul la aceştia.
Pe lângă revistele create aceştia organizează tot mai multe saloane şi concursuri de artă fotografică atât în ţară cât şi în străinătate. Prezenţa artiştilor fotografi români este semnalată şi omagiată în simezele saloanelor internaţional de fotografie.
Revista Asociaţiei Fotografilor Amatori din România (FAR), face cunoscute numele unor binescunoscutii artişti fotografi ai vremii: Dr. Spiru Constantinescu, ing. Nicolae Tomescu, C. Silistrarianu, I. Udrişte – Olt, P. Lolescu, Em. Iliescu, B. Iscovici, A. Gorsky, av. G. Şerban, Sever Cernescu, I. Spirescu, Dr. Valer Puşcariu, Traian Nichiciu, Nicolae Jambor, Ludovic Orban, Hedy Löffler, L. Knauer, Dr. M Athanasiu, cpt. Iont Sutu, Edmund Pecsi, R. Vanckerkhoven, Jaques Faux, Dr. N. Igna, Dr. Eugen Rona, Ştefan Covaci, Dr. V Steopoe, George Avramescu, Alex. Grünfeld, Slt. Ion. Petrescu, G. Avakian, Dr. L. Közepesy, P. Grant, Gheorge Vidor, Dr. T. Tamaş, Liviu Caritis, Cecilia Şerbănescu, Ady Călinescu, prof. V. Orza, Jozsef Marx şi alţii.
Despre evoluţia fotografiei în cel de-al doilea război mondial şi ce s-a întâmplat mai târziu rămâne să vorbin în numărul viitor, dar până atunci v-am ataşat câteva fotografii realizate de:
